Seite - 358 - in Der griechisch-orientalische Religionsfonds der Bukowina 1783–1949 - Kontinuitäten und Brüche einer prägenden Institution des Josephinismus

358 Die Institution: Struktur & Werte determinat o nepermisă îngrădire a ierarhiei tradiționale şi legitime a Bisericii sale. Fap- tul că  – aşa cum formula Hackmann  – prin aceasta oile ar ajunge să-i conducă pe păstori, chiar dacă era o exprimare exagerată, nimerea tocmai miezul transformării instituțio- nale care înregistra un progres vizibil. La acestea s-a adăugat  – într-un mod dinamizat prin evoluția politică generală a Monarhiei Habsburgice  – o dominanță tot mai puternică a componentei naționale în această transformare a Fondului religionar. Aceasta se dovedeşte însă, la o observare mai atentă, ca având o structură întrutotul eterogenă. Astfel, grupul marilor proprietari agrari, foarte influent în discursul politic din Bucovina până la marea reformă a dreptu- lui electoral din anul 1907, urmărea prin procesul implicării laicatului în Biserica orto- doxă a țării în primul rând interesele proprii şi nu neapărat pe cele ale grupării naționale reprezentate în mod preponderent în cadrul acesteia. Episcopatul lui Silvester Morariu-Andriewicz, care nu a urmat imediat celui a lui Hackmann dar a influențat puternic şi din toate punctele de vedere Biserica ortodoxă şi Fondul ei religionar poate fi caracterizat prin două tendințe fundamentale care în mod potențial acționau una împotriva celeilalte. În timp ce Hackmann solicita, bazat pe mo- dul cum înțelegea el însuşi oficiul său, o loialitate absolută a preoțimii față de episcop şi nu putea să înceapă mare lucru cu ideea participării extinse a credincioşilor la luarea deciziilor, indiferent cum ar fi fost aceasta formulată, Silvester Morariu-Andriewicz s-a adresat tocmai acestei baze în mod conştient, luând în considerare elementul național al bazei româneşti a Bisericii ortodoxe a țării şi Fondului acesteia. În calitate de preot, Morariu-Andriewicz a încălcat în repetate rânduri loialitatea solicitată de către episco- pul său. Prin aceasta, prin preluarea de către acesta a scaunului episcopal, a debutat în interiorul Bisericii întâi discursul privind ordinea interioară şi disputa asupra chestiunii dreptului de dispoziție asupra Fondului religionar, acestea deschizându-se tot mai mult în fața domeniului disputelor politice publice. Intensificarea caracterului național al dez- baterilor bisericeşti, susținută de această deschidere a avut, pe de altă parte, ca şi urmare faptul că actorii precum episcopul puteau să anime discursul privind caracterul național al diecezei şi al Fondului, însă doreau să controleze aceasta doar într-un mod limitat. Prin aceasta, Biserica şi Fondul au păşit pe arena politicii, şi reprezentau acum unul dintre locurile centrale în mănunchiul de discursuri privind interesele naționale între românii şi rutenii provinciei. Politica Imperiului şi a provinciei jucau acum, într-un mod mult mai semnificativ, rolurile decisive în poziționarea acestor două instituții, dar şi în activitatea acestora. Prin actorii individuali, Dieta şi Universitatea erau de asemenea im- plicate, cea din urmă mai ales prin intermediul facultății de teologie ortodoxă ; la fel era şi în cazul catedrelor de filologie şi istorie. În afara Bisericii şi a Fondului religionar era imposibil de diferențiat în mod precis, din perspectiva contemporanilor, între instituțiile implicate în planul acestui discurs la nivelul provinciei. Open Access © 2020 by BÖHLAU VERLAG GMBH & CO.KG, WIEN