Page - 359 - in Der griechisch-orientalische Religionsfonds der Bukowina 1783–1949 - Kontinuitäten und Brüche einer prägenden Institution des Josephinismus

Zusammenfassungen 359 În amestecarea chestiunilor sociale cu cele naționale, promovată de către unele din curentele politice ale țării Coroanei în mod deliberat, s-a izbutit  – ca şi în alte părți ale Monarhiei  – o mobilizare graduală a straturilor rurale ale populației în favoarea partide- lor moderne de masă. Fondul religionar a trebuit să mențină în aceasta o poziție duală : pe de o parte, în calitate de stăpân şi mare proprietar funciar şi pe de alta ca administra- tor al unei moşteniri culturale presupus legitimate istoric ca fiind național-românească, având o putere economică enormă şi, corespunzând acesteia, un capital politic de inves- tit doar în favoarea propriei naționalități. Actorii, atât din interiorul cât şi din exteriorul Fondului abia dacă puteau urmări o linie consistentă de argumentare, fiind mai mult sau mai puțin constrânşi să-şi adapteze atitudinile în funcție de situație ; aceasta era o cir- cumstanță, care mai ales în rândurile publicului oricum sensibilizat politic nu a adus în timp niciun serviciu credibilității personale, nici celei instituționale. În această privință, pe baza unei observații rezumative, procesele transformării instituționale şi a chestiunii naționale din cadrul Fondului religionar redau nu numai o bună parte a discursurilor politice care au dominat provincia puternic înainte de 1914, ci acestea aparțineau în mod activ şi cu intensități diferite, forțelor proprii care le puneau în mişcare. Procesele transformării instituționale din cadrul Fondului religionar ortodox nu se pot acoperi doar cu amintita chestiune națională a provinciei şi dezvoltarea acesteia. Modernizarea regională (economică) a Bucovinei şi a Fondului s-au aflat într-o legătură la fel de strânsă. În mod sumativ se poate observa că Fondul religionar respectiv mijloa- cele şi posibilitățile acestuia, care au crescut în timp, au contribuit în mod esențial şi pe căi diferite la îmbunătățirea structurii economice a provinciei. Spectrul acestei contri- buții porneşte de la preluarea nu tocmai voluntară a minelor din Iacobeni, aflate în stare de degradare, şi până la ajutorarea sporadică (şi la o primă privire istorică neaşteptată) a comunităților evreieşti ş.a.m.d. Scepticismul inițial al lui Hackmann cu privire la chesti- unea minelor, uşor de înțeles, şi acceptarea de la sine înțeleasă a furnizării gratuite a ma- terialelor pentru o mică sinagogă de sat de către episcopul Repta schițează o altă fațetă a acestei transformări, care trece dincolo de aspectele pur economice, şi care se află mai aproape de aspectul conştiinței provinciale, despre care vom mai discuta. Amintita legătură în acțiune urma să se evidențieze în mod clar în chestiunea politicii privind despăgubirile urbariale ca o consecință a anului 1848. Într-o privire structurală, dominanța economică singulară a Fondului prin intermediul proprietății sale funciare enorme (şi prin posibilitatea unei intervenții statale până la nivelul local, care era legată de aceasta) a favorizat o asemenea reformă. Acest lucru poate fi dovedit printr-o privire asupra provinciei învecinate Galiția-Lodomeria, unde punerea în aplicare a despăgubi- rilor urbariale s-a prelungit timp de câteva decenii datorită drepturilor de posesiune şi proprietate atât de fragmentate. Fondul, în calitate de cel mai însemnat proprietar fun- ciar din Bucovina, a oferit statului şi în domeniul social modalități de a pune în prac-