Page - 362 - in Der griechisch-orientalische Religionsfonds der Bukowina 1783–1949 - Kontinuitäten und Brüche einer prägenden Institution des Josephinismus

362 Die Institution: Struktur & Werte aceasta tot mai mult.21 În timpul dictaturii militare şi al anilor războiului, cu o scurtă pe- rioadă de întrerupere prin efortul mitropolitului Visarion, neîncununat în cele din urmă de succes, procesul deprivării Fondului de drepturile de decizie s-a accelerat din nou. Această evoluție urma să-şi atingă un ultim punct culminant odată cu ieşirea României din război respectiv cu ocuparea ei de către Armata Roşie. Înființarea societății sovie- to-române pentru prelucrarea lemnului ›Sovromlemn‹ şi contractele forțate pe care le implica activitatea acesteia au marcat de acum încolo punctul exproprierii faptice a Fon- dului religionar dar şi a Bisericii, precum şi deprivarea definitivă de drepturi a gremiilor proprii de administrare a acestora. Dizolvarea Fondului religionar româno-ortodox din Bucovina în anul 1949 de către Republica Populară Română a avut astfel, în mare parte, doar un caracter formal. Peste mai mult de 150 de ani, Fondul religionar a avut un rol modelator dintr-o pozi- ție centrală atât al dezvoltării economice cât şi al celei sociale a Bucovinei, într-o măsură deosebită începând cu mijlocul secolului al XIX-lea. În aceasta, componente şi caracte- ristici ale acestei instituții au arătat de-a lungul timpului  – în ciuda vicisitudinilor apă- rute  – o persistență surprinzătoare. Realizările Fondului în ceea ce priveşte funcția de călăuzire a ›depăşit‹ în însemnătatea sa la început misiunea sa pură în aducerea unei ordini, conferită la fondarea acestuia de către stat. În măsura în care Fondul religionar a început să preia valori ale statului respectiv, a încercat să aducă acestea la un numitor comun cu propriile concepții, şi, mai mult, s-a deschis în fața discursului politic gene- ral în chestiunile naționale, credibilitatea instituțională s-a supus unui proces al perma- nentei justificări, atât față de Biserică ca şi întreg, a reprezentanților acesteia, cât şi față de credincioşi, de conaționali sau față de stat. Fondul religionar a alunecat, împreună cu structurarea sa internă şi valorile vehiculate de către aceasta, într-o criză durabilă doar în momentul în care parametrii contextului statal au început să se schimbe în mod semnificativ după anul 1918. Pretinsa convergență de după sfârşitul Războiului Mon- dial a valorilor naționale cu statul român nou şi mărit, care fusese solicitată doar de către o parte a actorilor din interiorul Bisericii şi a Fondului, care, bineînțeles s-a su- pus de la cumpăna dintre secole într-o măsură crescândă discursului public privitor la aceasta, a devenit de acum înainte un semn prevestitor cu privire la propria existență. Atât autonomia cât şi spațiile de manevră ale instituției s-au strâmtorat văzând cu ochii în sistemul politic al Regatului, care era cu totul altfel structurat. O parte esențială a misiunii Fondului ca reper de orientare se afla totuşi în legătură cu geneza şi cotidianul unei conştiințe regionale precum şi cu concepția privind o anume libertate de decizie şi 21 Pentru aceste două indicații amicale, oferite cu ocazia Workshop-ului de la Innsbruck din 27–28 noiembrie 2014 le datorez mulțumiri profesorului univ. extraordinar Dr. Harald Heppner şi conferențiarului Dr. Norbert Spannenberger. Open Access © 2020 by BÖHLAU VERLAG GMBH & CO.KG, WIEN